Tags

, , , , , ,

Titlul original: Et si c’etait vrai…Si daca e adevarat
Editura: Trei
Număr de pagini: 232

Timpul închide toate rănile, chiar dacă nu nescuteşte de câteva cicatrice.

Această carte este una dintre ultimele pe care le-am citit în 2013. Motivul pentru care am ales-o este faptul că mi-a plăcut mult ecranizarea, foarte drăguță, dar un pic diferită de carte.

Nu am mai citit nicio carte scrisă de Marc Levy, aceasta fiind prima, și pot spune că îmi place felul lui de a nara. Cuvintele pe care le-a ales m-au ajutat să îmi imaginez cu ușurință povestea, astfel încât fiecare colțisor al casei, fiecare peisaj și personaj a luat viață în fața ochilor mei. Voi citi și continuare ”Te voi revedea”, care a fost scrisă la mult timp după apariția primei cărți, la insistențele cititorilor, și bine a făcut, deoarece ”Și dacă e adevărat…” are un final deschis.

Tânăra și inteligenta Lauren, este medic rezident. Ca toți medicii nici ea nu are prea mult timp liber, dar într-o zi își ia bine meritata mini vacanță și pornește la drum spre un loc minunat, cu mașina personală, neapucând însă să se îndepărteze prea mult de casă, face accident. Lauren intră în comă, iar sufletul îi părăsește corpul.

Arthur, un arhitect de succes, se mută în fostul apartament a lui Lauren. Într-o zi, Arthur începe să audă niște pocnituri din degete, care acompaniau melodia pe care el o asculta la radio. Îndreptându-se spre dressingul din baie dă nas în nas cu Lauren, care rămâne perplex când realizează că el o poate auzi și vedea, și pretinde că este în comă profundă în cealaltă parte a orașului. Oare ea este nebună? Dar dacă este adevărat…De aici povestea se complică, dar nu doresc să dezvălui mai mult.

Chiar dacă la început Arthur dorește să o ajute pe Lauren, relația lor se transformă într-o iubire magică. Mie mi-a plăcut și de Paul, care, în această carte, a ”portretizat” proverbul ”Prietenul la nevoie se cunoaște”, fiindu-i alături lui Arthur oricare ar fi demersul.

O comedie romantică plină de aventuri, în care autorul ne arată înca odată, într-o formă mai ”supernaturală”, că totul este posibil. Mi-au plăcut mult citatele din carte, dar favoritul meu este cel care prezintă alegoria cu timpul:

În fiecare dimineaţă, la sculare, suntem creditaţi cu 86 400 de secunde de viaţă pentru ziua respectivă, şi seara, când ne culcăm, nu există un report al lor, ce n-a fost trăit în cursul zilei este pierdut, ieri a trecut.
În fiecare dimineaţă, magia reîncepe şi noi ne
jucăm cu aceasta regulă de neocolit: banca ne poate închide contul în orice moment, fără nici un preaviz; în orice moment, viaţa se poate opri. Şi atunci, ce facem cu cele 86 400 de secunde zilnice?

Sper că nu am omis vreun detaliu important, de aici vă las să descoperiți singuri ce li s-a întamplat lui Lauren și Arthur, iar dacă doriți să vizionați si ecranizare de către Steven Spielberg, ”Just Like Heaven” vă las un trailer.

Rating: 4/5

Vă doresc o seară plăcută în continuare!

Advertisements